Charles Martin- Învăluiţi în ploaie .PDF

Prolog
Când durerea aceea surdă m-a trezit din somn, mi-am scos doar vârful nasului de sub pătură şi mi-am strâns genunchii la piept cu toată puterea, lângă inima care îmi bătea tare, răsunând ca o tobă militară. Camera era brăzdată de umbre, luna stătea aninată sus pe cer şi ştiam că Rex nu mi-ar da voie, cu niciun chip, să mă ridic din pat la ora asta. Mi-am scos încetişor capul de sub pătură, cu părul electrizat, ridicat vâlvoi şi am privit în jos, de la înălţimea cămăruţei mele de la etajul al doilea. Însă răsuflarea mea aburise geamul şi învelise luna într-un halou de ceaţă. Baloţi de fân de mărimea unei maşini, acoperiţi cu folii albe de plastic, stăteau înşiruiţi de-a lungul gardului din spate şi tiveau decorul în care trei sau patru cai, cu crupele acoperite cu pături, şi una sau două căprioare păşteau în linişte secara de iarnă, înaltă până la glezne. Strălucirea lunii pline lumina eranda din spatele casei şi grajdul, iar păşunea plutea parcă sub un val de ceaţă ce înainta greoi. Dacă aş fi putut, chiar în clipa aceea, să înşeuez ceaţa şi să călăresc peste câmpurile aurii, i-aş fi dat pinteni, aş fi tras-o de căpăstru în sus, spre cerul larg şi m-aş fi îndreptat spre soare, fără a privi măcar înapoi.