Excelsior- Alexandru Macedonski

„Într-o lume stăpânită de măruntul negoț al zilei, unde sufletul omenesc pare a fi uitat drumul spre înălțimile senine ale spiritului, ivirea volumului Excelsior al domnului Alexandru Macedonski ni se înfățișează ca o tentativă trufașă de a smulge frumosul din ghearele timpului trecător.

Autorul, asemenea unui pelerin ce rătăcește prin deșertul realității, caută mântuirea în acele „mai sus-uri” unde aerul e rece, dar pur. Versul său nu mai izvorăște din rădăcina aspră a pământului nostru strămoșesc, ci se vrea plămădit din raze de lună și din parfumul florilor de crin. Simțim aici acea tânjire după un ideal ce nu-și găsește locul în mizeria cotidiană, o muzicalitate nouă, stranie, care ne amintește că arta e, înainte de toate, o oglindă a absolutului.

Dar oare nu e această căutare a perfecțiunii formei o fugă de durerea cea vie a poporului? Domnul Macedonski clădește palate de cleștar din cuvinte alese, însă în ele răsuflarea omului pare uneori înghețată. Cu toate acestea, lucrarea sa rămâne o mărturie a geniului care nu acceptă mediocritatea. Excelsior este strigătul unei inimi ce vrea să se scuture de lut, o ascensiune spre o stea care, deși rece, luminează cu o splendoare de neuitat în noaptea literelor noastre. E un imn închinat frumuseții eterne, care supraviețuiește chiar și atunci când noi, trecătorii, ne vom fi prefăcut în pulbere.”