Șantajul - John Grisham .PDF

SUNT AVOCAT ŞI SUNT la închisoare. E o poveste lungă. Am 43 de ani şi mai am de ispăşit jumătate din sentinţa de zece ani pronunţată de un judecător federal slab şi ipocrit din Washington, D.C. Mi-am epuizat toate căile de recurs şi nu a mai rămas nicio procedură, mecanism, statut obscur, detaliu tehnic, portiţă legislativă sau rugăciune în arsenalul meu golit. Nu mai am nimic. Deoarece ştiu bine legile, aş putea face ca alţi deţinuţi care aglomerează instanţele cu teancuri de moţiuni, înscrisuri şi alte documente fără rost, însă nimic din toate astea nu mi-ar fi de folos. Nimic nu m-ar ajuta. Adevărul este că nu am nicio şansă să ies de aici în următorii cinci ani, asta dacă nu pun la socoteală cele câteva săptămâni scurtate la sfârşit pentru bună purtare, iar purtarea mea a fost exemplară. Nu ar trebui să mai spun că sunt avocat, deoarece din punct de vedere tehnic nu mai sunt. Baroul statului Virginia s-a autosesizat şi mi-a ridicat licenţa de practică la scurt timp după ce am fost condamnat. Este scris cât se poate de clar, negru pe alb – o condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni atrage după sine excluderea din barou. Mi s-a retras licenţa de practică şi problemele mele disciplinare au fost consemnate cu conştiinciozitate în Registrul Avocaţilor din Virginia. Au fost trei excluderi din barou în acea lună, ceea ce se încadrează în media obişnuită.