James Dashner- Captiv în labirint .PDF

În jurul lui se află mai multi baieți, care îi urează bun-venit în Poiana – un loc înconjurat de ziduri de piatră. La fel ca Thomas, Poienarii nu au nici o idee despre felul în care au ajuns acolo și nici din ce motiv. Tot ceea ce știu este că, în fiecare dimineață, porțile de piatra către labirintul care îi înconjoară se deschid și ca în fiecare seară se închid la loc. și, la fiecare treizeci de zile, un nou baiat apare acolo, adus cu un lift.
Așadar, Thomas era așteptat. Cu totul neașteptat, a doua zi este trimisă acolo și o fată – prima fată din grup, și mai surprinzător decît sosirea ei este mesajul pe care îl aduce. Thomas ar putea fi mai important decît ar fi crezut vreodată. Numai de-ar putea să scoată la iveală secretele întunecate îngropate înăuntrul minții sale.

Mâinile care îl ajutau nu încetară să roiască în jurul lui până când Thomas nu stătu în picioare și nu își scutură praful de pe tricou și de pe pantaloni. Orbit încă de lumină, se împletici puțin. Era mort de curiozitate, dar încă se simțea prea rău ca să privească cu atenție în jur. Noii lui tovarăși nu spuneau nimic, în timp ce el își întorcea capul de jur-împrejur, încercând să vadă tot. În timp ce se învârtea încet în cerc, ceilalți copii chicoteau și se holbau la el; unii se întindeau și-l împingeau cu degetul. Erau cel puțin cincizeci, cu hainele pătate și transpirate, de parcă ar fi muncit din greu, de toate constituțiile și rasele, cu părul de diferite lungimi. Thomas simți dintr-odată că amețește, trecând cu ochii de la băieți la locul ciudat în care se trezise. Se aflau într-o curte enormă, de dimensiunea câtorva terenuri de fotbal, înconjurată de patru ziduri uriașe din piatră cenușie și acoperite pe alocuri cu iederă deasă. Zidurile aveau peste treizeci de metri înălțime și formau un pătrat perfect, fiecare latură fiind despărțită exact la jumătate de o deschizătură la fel de înaltă precum zidurile și care, din câte-și dădea seama Thomas, ducea mai departe spre niște pasaje și coridoare lungi.